România a depășit pragul de 7 GW de capacitate fotovoltaică instalată la finalul lui 2025, după ce a adăugat 2,2 GW doar în cursul anului trecut — al treilea an consecutiv de creștere accelerată a sectorului solar. Parcurile fotovoltaice au devenit a doua sursă de energie electrică a țării ca putere instalată, depășind eolienele, iar prognozele din industrie estimează încă 2,5 GW noi până la finalul lui 2026. Ritmul nu dă semne de încetinire: cel mai mare proiect solar european urmează să înceapă construcția în apropierea Bucureștiului, cu o capacitate de 760 MW, iar în februarie 2026 ANRE a aprobat într-o singură zi aproape 850 MW pentru înființare și 600 MW în instalații de stocare. Parcurile solare se înmulțesc pe câmpurile din Giurgiu, Dolj, Constanța, Teleorman, Ialomița — dar și în Mureș, Iași, Hunedoara. Peste 70.000 MW de noi proiecte se află deja în diferite faze de dezvoltare, cu contracte de racordare semnate.
Dar odată cu multiplicarea parcurilor cresc și riscurile de securitate — iar sectorul nu este încă pregătit să le gestioneze la nivelul necesar. Fenomenul este deja vizibil: în primele luni ale lui 2026 au fost raportate atacuri simultane asupra instalațiilor de energie regenerabilă din mai multe județe ale României, cu pagube estimate la milioane de euro — o situație pe care operatorii din industrie o descriu drept fără precedent.
Un parc fotovoltaic nu este un obiectiv obișnuit. Este o suprafață de zeci sau sute de hectare, situată în zone izolate, fără personal permanent, plină de echipamente valoroase și conectată la infrastructura critică a țării. Pe măsură ce suprafața expusă crește exponențial, aceste caracteristici transformă parcurile în ținte ideale pentru grupări infracționale organizate.
De ce sunt parcurile fotovoltaice tinte atractive
Raspunsul este simplu: valoare mare, risc scazut pentru infractor.
Panourile fotovoltaice contin materiale pretioase, inclusiv argint si siliciu. Cablurile de cupru care leaga stringurile de panouri la invertoare si transformatoare pot insuma zeci de kilometri la un singur parc. La preturile actuale ale cuprului – care au atins recorduri istorice in 2025-2026 – un singur furt poate aduce sute de mii de euro. Intr-o singura spargere la un parc din Niersbach, Germania, infractorii au taiat aproape 38 km de cablu de cupru.
Cazurile recente sunt elocvente. In perioada noiembrie 2025 – ianuarie 2026, o grupare a comis cel putin opt spargeri in parcuri solare din mai multe regiuni ale Germaniei, sustragand pana la 80 de kilometri de cabluri si provocand pagube de sute de mii de euro. Alte grupari au actionat similar in Belgia si Olanda. Modul de operare este acelasi: patrund noaptea prin taierea gardului, taie cablurile sistematic, incarca totul in vehicule de mari dimensiuni si dispar inainte sa ajunga cineva.
Dincolo de furt, parcurile solare se confrunta si cu riscuri de vandalism, acces neautorizat al persoanelor sau animalelor, incendii de vegetatie care pot distruge mii de panouri (cazul Uzunu, Giurgiu – 30.000 de panouri distruse) si chiar sabotaj deliberat.
Provocarile unice ale securitatii fotovoltaice
Securizarea unui parc solar nu se compara cu protejarea unui magazin sau a unei cladiri de birouri. Fiecare element conspira impotriva masurilor clasice de securitate.
Izolarea geografica
Parcurile solare sunt amplasate intentionat departe de zonele locuite – terenuri agricole, campii, zone semidesertice. Aceasta izolare inseamna ca timpii de interventie ai politiei sau echipelor de paza pot depasi 30-60 de minute, uneori chiar mai mult. Infractorii stiu acest lucru si il exploateaza: aleg parcuri situate aproape de autostrazi (pentru fuga rapida) dar departe de localitati (pentru lipsa martorilor). In aceste conditii, pana ajunge cineva la fata locului, prejudiciul este deja produs.
Perimetru extins cu personal minim
Un parc de 50 MW poate ocupa 80-100 de hectare, cu un perimetru de gard de 4-6 km. Paza umana clasica ar necesita minim 4-6 posturi pe tura pentru a patrula eficient un astfel de perimetru. La un tarif de minimum 30 lei/ora/post (tariful real de piata in 2026), un singur post 24/7 costa aproximativ 21.600 lei/luna (30 lei x 24 ore x 30 zile). Pentru 4 posturi permanente, costul lunar ajunge la 86.400 lei, iar pentru 6 posturi depaseste 129.600 lei/luna – adica peste 1,5 milioane lei pe an. Pentru un parc care genereaza venituri de cateva sute de mii de lei lunar, costul este disproportionat.
In realitate, multe parcuri din Romania au zero personal de securitate permanent. Au un gard, cateva camere si speranta ca nimeni nu va veni noaptea.
Lipsa iluminarii si infrastructurii
Spre deosebire de un depozit sau o fabrica, parcurile solare nu au iluminare perimetrala permanenta – pentru ca luminile ar deranja fauna locala, ar consuma energie si ar crea umbre pe panouri afectand productia. In schimb, bunele practici prevad iluminat perimetral care se activeaza automat in caz de intruziune, actionand ca masura de descurajare imediata. Drumurile de acces sunt adesea de pamant, iar infrastructura de comunicatii (internet, fibra optica) poate fi limitata sau instabila.
Conditiile meteorologice extreme
Aici ajungem la una dintre cele mai subestimate provocari: vremea.
Camerele de supraveghere video clasice, bazate pe lumina vizibila, sufera dramatic in conditii meteorologice nefavorabile. Ceata reduce vizibilitatea la cativa metri. Ploaia torentiala estompeaza imaginile. Zapada acopera lentilele. Vantul puternic misca camerele pe suport, generand alarme false. Noaptea, fara iluminare, o camera clasica este practic inutila.
Intr-un climat ca cel romanesc – cu nopti lungi de iarna, ceata frecventa in zonele de ses, ploi torentiale vara si viscol iarna – o solutie de securitate bazata exclusiv pe camere video clasice este insuficienta pentru cel putin 30-40% din orele anului.
Bunele practici internationale: abordarea pe straturi
Pietele mature din Marea Britanie, Germania, Spania si SUA au dezvoltat o metodologie clara pentru securizarea parcurilor solare. Principiul fundamental este defence in depth – aparare in adancime – adica mai multe straturi de protectie, fiecare compensand limitarile celuilalt.
Stratul 1: Bariera fizica perimetrala
Primul strat ramane gardul – dar nu orice gard. Standardele internationale recomanda gard metalic de minimum 2,5 m inaltime, cu sarma ghimpata sau concertina in partea superioara, incastrat in beton la baza (pentru a preveni saparea pe dedesubt). Portile de acces trebuie echipate cu incuietori industriale si senzori de deschidere. Semnalizarea vizibila („Obiectiv monitorizat video – acces interzis”) actioneaza ca prim factor descurajant.
Gardul singur nu opreste pe nimeni determinat – dar creeaza timp. Un gard bun intarzie patrunderea cu 3-5 minute, interval in care sistemele electronice pot detecta tentativa si declansa procedura de raspuns.
Stratul 2: Detectia radar perimetrala
Radarul este „game changer”-ul in securitatea parcurilor solare. Spre deosebire de camere, radarul functioneaza indiferent de conditiile de vizibilitate: noaptea, in ceata, ploaie, zapada, vant.
Solutii precum Magos Systems ofera radare solid-state care detecteaza la distante de pana la 1.000 m, cu acoperire de 120-360 de grade, precizie de sub 1 m si capacitatea de a urmari simultan zeci de tinte in miscare. Radarul detecteaza miscarea, determina directia si viteza, si poate diferentia intre persoane, vehicule si animale mici.
Avantajul major: un singur radar poate supraveghea o zona pe care ar fi necesare 10-15 camere, cu costuri de infrastructura (stalpi, cabluri, alimentare) proportional mai mici. Producatorii raporteaza economii de pana la 50% fata de solutiile clasice bazate exclusiv pe video analytics.
Radarul nu ofera insa imagine vizuala – nu „vede” cine este intrusul. De aceea se foloseste intotdeauna in combinatie cu stratul urmator.
Stratul 3: Camerele termale
Camerele cu imagistica termica (infrarosu) detecteaza caldura corpului uman la distante de sute de metri, in intuneric total, ceata, ploaie si chiar prin vegetatie joasa. Nu depind de lumina vizibila si nu emit lumina, ceea ce le face invizibile pentru intrus.
Solutiile moderne – precum cele de la MOBOTIX, Axis, FLIR sau Hikvision – combina detectia termica cu clasificarea AI, putand diferentia intre om, vehicul, animal si vegetatie miscata de vant. Acest lucru reduce dramatic numarul de alarme false, care sunt cosmar operational al oricarui sistem de securitate.
Un exemplu concret: un proiect de protectie perimetrala pentru un parc solar de 6 km perimetru din regiunea Murcia (Spania) a fost securizat cu 60 de camere termale MOBOTIX, combinand lentile de 17, 45 si 56 de grade pentru a acoperi distante variate. Camerele au fost montate pe stalpi speciali, proiectati sa reziste la vantul puternic specific zonei, cu camerele fixate in interiorul stalpului.
Camerele termale au si un beneficiu operational: identifica supraincalzirea echipamentelor (invertoare, transformatoare, conectori defecti), permitand mentenanta preventiva si prevenirea incendiilor.
Stratul 4: Video analytics si camere vizuale
Camerele clasice (vizuale) raman necesare, dar intr-un rol complementar: confirmare vizuala si documentare probatorie. Cand radarul detecteaza o miscare si camera termica confirma prezenta unei persoane, o camera PTZ (pan-tilt-zoom) se orienteaza automat catre coordonatele indicate si furnizeaza imagine color de inalta rezolutie pentru identificarea vizuala a intrusului.
Aceasta corelare automata – radar detecteaza, termica confirma, PTZ identifica – este posibila doar prin integrarea tuturor senzorilor intr-un sistem unitar, care ne duce la urmatorul strat.
Stratul 5: Dispeceratul integrat de securitate
Toate tehnologiile de mai sus sunt inutile daca informatia nu ajunge la cineva care poate actiona. Dispeceratul integrat de securitate este creierul sistemului.
Un dispecerat modern pentru parcuri fotovoltaice primeste si coreleaza evenimente din surse multiple: radare, camere termale, camere vizuale, senzori pe gard, control acces. Algoritmii de corelare filtreaza autommat evenimentele: o miscare detectata doar de radar poate fi un animal; aceeasi miscare confirmata si de camera termica si de senzorul de gard devine alarma verificata care declenseaza procedura de interventie.
Operatorul de dispecerat vede pe ecran harta parcului cu pozitia exacta a intrusului, imaginea termica si imaginea vizuala simultan. Poate activa descurajarea activa – iluminatul perimetral in zona de intruziune, sirene, mesaje audio prerecordate („Atentie! Ati patruns intr-o zona monitorizata. Autoritatile au fost alertate”). Activarea brusca a luminilor puternice combinata cu mesajul audio este extrem de eficienta – in multe cazuri, intrusii renunta si fug inainte de a produce prejudicii.
Dispeceratul este cel care coordoneaza si raspunsul uman – echipajele de interventie.
Stratul 6: Interventia cu echipaje si patrularea
Aceasta este veriga cea mai critica si, din pacate, cea mai slaba in multe proiecte din Romania.
Problema timpului de interventie: Chiar si cu cel mai avansat sistem de detectie, daca echipajul de interventie are nevoie de 45 de minute sa ajunga, infractorii au timp suficient sa produca prejudicii majore. Grupurile organizate lucreaza rapid si eficient – pot taia si incarca cabluri in 20-30 de minute.
Solutia internationala: zone de interventie si echipe dedicate. Bunele practici din UK si Germania presupun contractarea de echipe de interventie rapida cu baza operationala la maximum 15-20 de minute de parcul solar. Pentru parcuri izolate, aceasta poate insemna inchirierea unui spatiu in localitatea cea mai apropiata si detasarea permanenta a unui echipaj.
Patrularea planificata si aleatorie. Patrularea regulata are un dublu rol: descurajare prin prezenta vizibila si verificarea integritatii perimetrului si echipamentelor. Bunele practici recomanda combinarea patrulelor planificate (la ore fixe) cu patrule aleatorii (la ore imprevizibile), pentru ca infractorii sa nu poata anticipa intervalele libere. In UK, multe parcuri folosesc vehicule de patrulare echipate cu GPS si aplicatii de raportare care confirma traseul si durata patrulei.
Patrularea cu drone. O tendinta in crestere este utilizarea dronelor autonome care pot fi lansate automat la declansarea unei alarme, ajungand la punctul de intruziune in 1-2 minute si oferind imagini live operatorului de dispecerat. Aceasta compenseaza partial timpul mare de interventie al echipajelor terestre.
Coordonarea cu fortele de ordine. Un aspect deseori neglijat: relatia cu politia si jandarmeria locale. Un parc solar care are un protocol de colaborare prestabilit cu sectia de politie locala (inclusiv numere de telefon directe, planuri de acces, puncte de intalnire) beneficiaza de timpi de raspuns semnificativ mai buni decat unul care suna la 112 cand are o problema.
Limitarile supravegherii video in conditii de vreme rea: o analiza onesta
Multe proiecte de securitate pentru parcuri solare se bazeaza excesiv pe supraveghere video, fara a lua in calcul realitatile climatice. Iata limitarile concrete:
Ceata: camerele vizuale devin practic inutile la vizibilitate sub 50 m. Chiar si camerele termale pierd din performanta in ceata foarte densa, desi raman functionale la distante medii (100-200 m).
Ploaie torentiala: picaturile de apa pe lentila distorsioneaza imaginea. Sistemele cu stergator si incalzire pe lentila atenueaza problema, dar nu o elimina complet. Ploaia grea poate genera si alarme false prin detectia de miscare a picaturilor.
Zapada si gheata: acumularea pe lentila blocheaza vizibilitatea. Camerele cu incalzitor integrat rezista mai bine, dar consumul energetic creste. Zapada pe sol reduce contrastul termic, facand detectia termica mai dificila (corpul uman se diferentiaza mai putin clar pe un fundal rece uniform).
Vantul puternic: vibratiile stalpului se transmit camerei, generand imagini instabile si alarme false. Solutia: stalpi speciali anti-vibratie, camerele montate in interiorul stalpului (metoda spaniola MOBOTIX) si compensare electronica a stabilizarii imaginii.
Radarul ramane singura tehnologie care nu este afectata semnificativ de conditiile meteo. De aceea, in orice proiect serios de securitate pentru parcuri solare, radarul este senzorul primar, iar camerele (termale si vizuale) sunt senzori de confirmare si identificare.
Costul real al securitatii vs. costul real al neglijentei
Un sistem complet de securitate perimetrala pentru un parc de 50 MW (perimetru ~5 km) poate costa, orientativ, intre 150.000 si 400.000 EUR in functie de complexitate, incluzand radare, camere termale, camere vizuale, sistem de management video (VMS), integrare in dispecerat si infrastructura.
Pare mult? Sa comparam cu alternativa.
Un singur furt major poate produce pagube de 200.000-500.000 EUR (cabluri + pierderi de productie + reparatii + perioada de nefunctionare). Un incendiu nedetectat la timp poate distruge zeci de mii de panouri, cu pierderi de milioane. Asiguratorii cer din ce in ce mai insistent dovada unui sistem de securitate functional inainte de a emite polita – iar primele de asigurare scad semnificativ pentru parcuri bine protejate.
In plus, un parc care sta nefunctional 2-3 saptamani dupa un furt de cabluri pierde venituri din productia de energie care pot depasi costul intregului sistem de securitate.
Rolul analizei de risc in proiectarea securitatii
Fiecare parc fotovoltaic este unic: locatie, dimensiune, topografie, vecinatati, distanta fata de localitati, infrastructura de comunicatii, nivel de criminalitate in zona. Nu exista o reteta universala de securitate.
Analiza de risc la securitatea fizica, realizata de un evaluator autorizat RNERSF, este documentul care:
- identifica vulnerabilitatile specifice ale obiectivului (zone cu vizibilitate redusa, puncte slabe ale gardului, drumuri de acces nesupravegheate)
- evalueaza nivelul de amenintare pe baza coeficientului de criminalitate si a profilului zonei
- recomanda masuri proportionale cu riscul real (nu supraevaluate si nici subevaluate)
- stabileste prioritatile de implementare in functie de buget
- ofera baza legala pentru conformitatea cu HG 301/2012 si Legea 333/2003
Fara aceasta analiza, investitia in securitate este ghicita – pui camere unde crezi tu, nu unde arata datele ca sunt necesare.
Concluzie
Securitatea parcurilor fotovoltaice nu este un cost optional – este o conditie de operare. Romania construieste parcuri in ritm alert, dar securizarea lor ramane in urma. Grupurile infractionale organizate stiu exact ce sa vizeze si cum sa exploateze punctele slabe: izolarea, timpii de interventie mari, lipsa personalului si dependenta de tehnologii afectate de vreme.
Bunele practici internationale arata clar calea: detectie radar ca senzor primar, camere termale pentru confirmare in orice conditii meteo, integrare in dispecerat pentru corelare inteligenta a alarmelor, echipe de interventie pozitionate strategic si patrulare combinata planificata-aleatorie. Totul pornind de la o analiza de risc profesionista care identifica exact unde sunt vulnerabilitatile si ce masuri sunt necesare.
I.S